Oricum, eu as face o incursiune in scoli sa vad pe clase cu ce gadgeturi sunt dotati copiii nostri. Si nu uita, intamplarea cu L’Amour se intampla en Bucarest , s-ar putea sa difere fata de copiii din orasele mici.

Gandul e foarte ciudat daca esti parinte si te trezesti in fata prichindelului de clasa a 4-a care iti cere mobil. Si inevitabil, tu vei gandi ‘de ce sa ii iau eu telefon, ce face cu el’ cand colegii de clasa au telefoane din Nokia L’Amour collection. I shit you not, la frati-miu si sora-mea la scoala pare a fi o epidemie.

In afara de asta, am mai vazut programe de genul asta pentru copii, la niste dulciuri prin Austria, branduite cu Barbie si Ken (ce erau nu stiu exact, as banui Kraft sau Laderach desi ultimul e cam premium) care incurajau copii sa isi ia niste sonerii, imagini si nu stiu ce.

Dar intr-adevar, in Italia sunt foarte multe telefoane mobile. Am vazut copilasi cu telefoane albastre, roz, galbene si ma intrebam ce marci or fi din moment ce la noi la sat nu gasim. Dar pareau genul de copii care se bucurau ca parintii le-au luat jucaria si nu ca la noi unde se roaga de tine sa le iei, ca in clasa au toti deja

Oarecum ma indoiesc ca au targetat clasele 5-8 in conditiile astea, Nutella la ei se mananca la micul dejun in croissante, sandvisuri si prajiturile pe care le au, pe la clasa a 8-a deja nu prea se mai ‘practica’. Cum nu ii cunosc as risca sa zic ca 5-8 la ei inseamna mentalitate de 1-4 la noi in ceea ce priveste telefonul mobil.