Am inteles ce doreai sa spui, as vrea sa vad si eu toata campania.

Sper sa nu te superi, dar am postat si partea a doua a acestui articol, un alt ad S.A. fotografiat in Londra.

Iar cele doua printuri postate nu prea au vreo legatura unul cu cealalt, in ciuda faptului ca rulau in paralel in luna asta.

Recunosc m-am cam ambalat pentru ca am vanat prin Londra o luna cat am fost toate (sper eu) executiile de poster si press din noua campanie Stella si m-am ofticat ca tu le-ai expediat pe motiv ca sunt incosistente cu comunicarea de pana acum.

Hand on heart, e de departe cea mai well written si well art directed campanie pe care am vazut-o acolo pe vero, pe strazi si nu in Lurzer.

O sa mai bag un post cu un link, sper sa dau de ele si pe net sa le poata vedea lumea pe toate.

Despre asta era argumentul. Sa injuram plannerii de la Lowe, sa injuram InBev sa injuram puburile, englezii, I don’t care. Dar campania merita niste aplauze.

Stima.

Legat de alcoolemie… Nu prea ai dreptate pentru ca rapoartele berarilor britanici spun ca off-premise-ul berii din UK (40 % din total volume piata se vinde in supermarketuri) e plin de sortimente cu alcoolemii comparabile S. Artois (fie ele lager, ale, stout).
Pentru ca vad ca te pasioneaza, chiar iti recomand sa urmaresti si alte canale de distributie decat puburile, te va ajuta sa intelegi mai bine lumea marketingului berii.

Despre compromisurile pe care le fac marcile premium la nivel de retail si inconsecventa comunicarii la nivel de mesaj – sunt greseli pe care un strategic planner nu le poate ignora.
Faptul ca tu le poti minimiza importanta si chiar vad ca le si justifici existenta (spui ca e OK ca S. Artois sa pretinda ba traditie, ba calitate, origine, premium), denota modul tau de gandire pe care insa nu il impartasesc.

Uite, aceasta polemica dovedeste tocmai o diferenta fundamentala intre profesiile noastre: convergenta communication planningului vs. divergenta creativitatii.

Din fericire exista si puncte comune care ne apropie si multe motive solide pentru a lucra impreuna.

Feliz Navidad & iti doresc sanatate si constructivism!

a) UK este o tara a berii slabe. Berea la draft in pubul mediu are in general o alcoolemie de sub 3%. De aceea oamenii stau in pub mult si bine si bea halba dupa halba fara sa fie foarte afectati. Stella Artois, fara a fi o bere strong dupa standarde romanesti, dupa cele britanice e o bere taricica, are o alcolemie peste medie si e denumita in UK “the wife beater”. Asta pentru ca se pare ca in exerienta populara Stella te trotileaza rapid. Mult mai rapid decat the average beer.

Englezii fiind nascuti copywriteri tin foarte mult la metaforele lor si nickul asta de “wife beater” e foarte greu de eliminat.

b) Stella Artois a mentinut intotdeauna insa un nivel very high in ceea ce priveste advertisingul. Un an la Cannes fara un leu pentru Stella e un an imaginar. A experimentat intodeauna cu executiile pe TV tot felul de tehnici de cinema costisitoare si cam…subtile. De ce? Pentru ca asa cerea blazonul.”Reassuringly expensive” e un line destept care cere astfel de executii.

c) Problema este ca o bere care pretinde ca e indeajuns de scumpa are cele mai mari promotii de pret in retail. Pentru ca InBev vrea volume si nu premii la Cannes. Si britanicul nefiind moron complet se intreaba si el cum se face ca Stella asta scumpa e de fapt… super ieftina. Aici este incosistenta majora. Ultima campanie de press vorbeste despre traditie si reteta si calitate, intr-un dicurs catchy si intelectual. E o tentativa laudabila de a gasi o voce noua pentru brand care sa nu fie aratat cu degetul ca “minciunica” din cauza price-cut-urilor din retail.

d) Mai multe detalii in Campaignul britanic din decembrie, pagina 21.