_ 
_ Despre joint venture si “deja vu”
Majoritatea ideilor “la prima mana” din Romania sau cam facut in lumea marketingului mondial. Iar cele care nu s-au facut, se fac probabil in aceste momente. 
Asocierea dintre un detergent si o marca de haine este si ea o idee deja comuna in lumea marketingului, facuta de Mango cu 2 ani in urma impreuna cu detergentul Norit.
Am vazut lucrand in agentie cat de neplacut este sa descoperi astfel de lucruri, insa depinde cat de pregatit esti sa primesti o astfel de stire. Imi amintesc de acum cativa ani cand am descoperit un print Nokia inscris la Cannes care semana teribil cu o propunere de print pe care un art director mi-o arata cateva zile mai tarziu… chiar daca a aruncat-o in cos si a propus altceva, am constatat ca nu prea mai avem texte de atunci.
Deja vu, dar depinde cum o iei… 
Tuesday 15 May 2007 - 1:35 PM
Si mai nasol e cand ai o idee si nu ti se accepta din diverse motive desi le place foarte mult si nu s-a mai facut pana atunci.
Dupa care…depinde cum o iei
Tuesday 15 May 2007 - 2:20 PM
Lipsa de motivatie in argumentarea unui refuz te darama in general daca nu poti face persoana respectiva sa isi spuna.
Este exact ca la interviurile in profunzime cand persoana evita sa iti spuna adevarul…
Sunt oameni de marketing care iti spun “nu imi place”, argumentand “pentru ca asa simt eu”…
Ce i-ai face in acest caz?
Tuesday 15 May 2007 - 3:01 PM
M-am obisnuit cu lipsa motivarii unor decizii pentru ca in principiu orice refuz care nu primeste un motiv inseamna pur si simplu “nu-mi place” sau “e oribil” inspre “fucking disaster”. Cand cuiva ii place ceva da semne ca e “at least slightly buzzed”
Ai observat ca daca trimiti un CV printr-o agentie de recrutare nu vei primi nici un raspuns in momentul in care ai fost refuzat? Mie cel putin mi se pare oarecum lipsit de bun simt comparand cu alte institutii; exemplu concret ar fi momentul in care am primit invitatii la interviuri la universitati in afara. Nu au ocolit niciodata adevarul, pe cand la noi a nu-ti spune parerea adevarata (“nu ai fost convingator” / “am identificat x puncte slabe”) capata sensul de diplomatie prost inteleasa. E ca la facultate oarecum, te asculta la examen si iti da 6 dar nu stii ce ai gresit si nici nu ti se zice, de multe ori ducand la o viziune distorsionata a aspectelor personalitatii unei persoane in general
E greu sa te judeci la rece pe tine iar apoi sa te pui in persoana celui care iti ia interviul/care te-a refuzat ca sa intelegi apoi ce nu le-a placut de fapt la tine/la idee. Nu ti se spune ce ai gresit ca sa iti apere sentimentele si am observat ca la noi multa lume are senzatia ca e ceva de neconceput sa ii zici unui om adevarul (Evident, nu la modul “you sucked”), e ca si cum l-ai jigni!
In cazul oamenilor de marketing, daca nu ma insel, filosofia Leo Burnett (aici de fata, whether you like it or not) a fost ca “lucram si am lucrat cu clientii care au inteles ce nu merge bine si au acceptat ca noi sa schimbam lucrurile”. Daca o luam asa, depinde cat de mare/importanta era ideea in primul rand – nu e greu sa te obisnuiesti cu un refuz atunci cand e ceva de importanta relativ mica.
Atunci cand ti se refuza o intreaga idee (360 style) sau concept un gut reaction de “nu-mi place mie” nu are loc in discutie. Marketingul nu e genul de domeniu in care sa incapa expresii precum “eu cred” / “am senzatia ca” / “simt ca”, exista date concrete pe care le analizezi (a nu se intelege “le iei de bune”) si ti le explici mai intai tie si apoi tuturor. Sansele sunt ca tie sa-ti fi scapat din vedere un aspect crucial. Poate altii sunt de alta parere..
Decizional insa, sa refuzi pe simpla idee de “nu imi place pentru ca asa cred eu, nu dom’le, consumatorul n-ar face niciodata asta” denota superficialitate (si in gandire). Ce faci cu oamenii superficiali? Ii tratezi ca atare. In 99% din cazuri sunt oameni care refuza pentru ca ei au deja o viziune formata in capul lor. Daca ideea ta nu e nici macar tangenta cu viziunea atunci poti sa-ti iei adio de la orice sansa pe care o aveai ca el sa ti-o ia in considerare. De intuit nu poti sa intuiesti ce l-a facut sa refuze, poti doar sa banuiesti si stim ca banuielile duc la cele mai mari dezastre. I’ll be damned daca “asa simt eu” nu e sinonim cu “stiu eu mai bine” for simple minds. Caz in care poti, in cazul cel mai extrem, sa il faci sa se simta vinovat pentru ce a zis. Guilty exact asa cum si parintii iti refuzau lucruri cand erai mic (“Nu cred ca e bun pentru tine”). Va crede ca daca lasa pe mana altora care nu “simt lucrurile” ca el, va pierde situatia de sub control, lasand prea multa libertate de actiune.
Ce i-as face? Bineinteles ca putem sa vindem ideea in alta parte! Pana la urma asta ar fi cosmarul oricarui “om de marketing”, o idee pe care el a refuzat-o de fapt fara temei sa se duca in alta parte, eventual in acelasi domeniu, mai ales ca el nu stie de fapt ce impact ar putea avea. Am mai auzit acest “nu-mi place mie” – ideea a plecat la alt client, el a cumparat conceptul pt mult mai mult decat oferea primul (“nu-mi place”=”prea scump, eu cred ca se poate mai ieftin dar nu stiti voi”), primul client a ramas cu buza umflata dupa derularea campaniei si cu o gaura in buget mai mare decat pierderea agentiei care il pierduse initial. Bineinteles, clientul 2, vadit satisfacut, s-a intors si pentru alte lucruri marunte.
(nu, nu vorbim de leo)
Wednesday 16 May 2007 - 10:51 AM
[...] I’ve opened up a huge can of worms on Stefan’s blog (which is in Romanian, part of it, especially this post). [...]