Constructive Brand Strategy Criticism si alte pasiuni infinite.

Articolul il puteti citi integral pe site-ul IAA.

Toti i-am citit cartile sale minunate, care au culminat acum 3 ani cu The Perfect Pitch. Acum 2 saptamani aceasta legenda a planningului ne-a tinut o prezentare la Londra in calitatea sa de Planning Director al WPP, grupul din care si agentia Grey Worldwide face parte.

Este extraordinar de captivant cu stilul sau calm si relaxat. Spre deosebire de multi alti confrati de-ai sai care se dau mult mai cool(eanu), Jon nu spune lucruri si nici nu pune video-uri gasite pe YouTube dupa 2 Mary Janes ca sa umple spatiul alocat. Au fost 2 ore de informatii 100% utile, pe care alaturi de ceilalti planneri seniori din reteaua Grey le-am absorbit ca sugativa lui Kogalniceanu expusa la Muzeul de Istorie al Bucurestiului.

Mai multe detalii despre prezentarea sa nu pot da caci ar insemna sa dau din casa. Dar nu il invita nimeni in Romania? Cristi?

Am rugat-o pe Elena Ionita sa imi raspunda la 3 intrebari mai putin standardizate despre excelenta experienta numita APG Creative Planning Awards 2007 si ii iata ce a iesit:

In preambul, iata si un video inregistrat de Elena la fata locului, cand s-a anuntat ca a castigat Silver la categoria “International”.

INTERVIU

S.S.: In primul rand, MEGA FELICITARI. Care au parut a fi cei mai entuziasmati planneri britanici de aceasta reusita?

E.I.: In primul rand, MULTUMESC in numele intregii echipe. Am primit felicitari de la foarte multi dintre plannerii britanici prezenti si chiar pe mail de la altii care nu au participat la gala. John Griffiths, Chris Forrest, Malcolm White, Richard Huntington, Adam Morgan, Merry Baskin, John Bartle au fost printre cei mai supportive organizand chiar ad hoc o galerie demna de invidiat pentru Romania. Nu m-am simtit nicio clipa printre straini.

Motivele entuziasmului lor erau desigur diferite: unii citisera si apreciasera case-ul nostru, pentru altii eram acesta prezenta exotica intr-un peisaj pana acum in intregime englezesc,si , in fine, altii pur si simplu ne sunt prieteni. Dupa cum mi-a marturisit, John Batle a avut poate cel mai interesant motiv pentru a se alatura galeriei: faptul ca tot aduceam premii la masa lui  . Anyway, comunitatea de planning este cu siguranta una dintre cele mai solidare si bine inchegate din industria de advertising (poate si pentru ca planning-ul este inca intr-un proces de legitimare on going, chiar si la 40 de ani de la infiintare).

S.S.: Cum ar trebui abordata o strategie de brand de catre plannerii din Romania pentru a putea pretinde un asemenea premiu?

Din cate mi-am dat seama citind majoritatea case study-urilor castigatoare la APG si trecand prin experienta acestor premii, cred ca existe 2 ingrediente principale pentru a spera la un APG. In primul rand, case-ul trebuie sa aiba o sclipire, un wow element, cel putin un lucru pe care sa simti nevoia sa-l povestesti imediat ce l-ai aflat. In al doilea rand, cred ca trebuie sa prezinti case-ul sub forma unei povesti cu human touch, adica o poveste cu suisuri si coborusuri, cu idei bune care apar “din senin” dupa ce te gandesti la ele nopti intregi, cu plansete si hohote de ras si, in fine, cu happy –end- uri (chiar daca, de obicei, sunt mai putin “happy” decat ar fi putut fi). Campaniile care merg snur cap-coada sunt fie mediocre, fie dubioase.

Basically, trebuie doar sa ne facem treaba bine si consecvent si o sa apara si premiile. Nu cred ca exista shortcut-uri spre APG  Awards.

S.S.: Ce iti vei cumpara pentru sufletul tau dupa ce ai lumea planningului romanesc la nivelul picioarelor? Un animal de companie, o masina cool?

E.I.: Cred ca-mi scapa ceva aici. Am “lumea planning-ului romanesc” UNDE???

De obicei, imi cumpar lucruri “pentru sufletu’ meu” doar compensatoriu. In buna traditie feminina, daca nu-mi iese ceva, dau buzna la Zara & Co si incerc sa umplu golul cu bluzite, fustize, rochite, ma rog, hainitze in general etc. In acesta logica si data fiind prospetimea APG-urilor, cred ca nu o sa-mi cumpar chiar nimic pentru cel putin cateva zile de acum incolo.

Desi, sincer…nici ideea cu animalul de companie nu e chiar de uitat. Sper doar sa nu fie cazul prea curand.